VIATA , EDUCATIA SI PERFORMANTA

Prof.univ.dr.C.M.DRAGAN: EDUCATIE SI PERFORMANTA Remarca fundamentala : Iti petreci cea mai mare parte a vietii facand ce nu trebuie, iar o buna parte a ei, nefacand nimic, astfel ca toata viata te-ai preocupat de cu totul altceva decat ceea ce ar fi trebuit. Asa ca trezeste-te dimineata zicandu-ti: “Trebuie sa indraznesc, fie ca izbutesc fie ca nu”stiind ca: “Adesea din cauza deliberarii dispare prilejul”. Si sa nu uitam nicicand ca: “Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari” in timp ce “Greutatile se inmultesc cand ne apropiem de tinta.” Acest compendiu se bazeaza pe experienta unui om de stiinta consacrat , profesor universitar cu 50 de ani vechime in invatamantul superior economic,fost al nimanui,orfan de razboi crescut in biblioteca , ajuns patron-actionar si privind lucrurile de la acest nivel si cu aceasta expertiza . Evolutia omenirii are totusi o tinta,care ne place sau nu,dar trebuie s-o recunoastem: patrunderea umanitatii intr-o noua etapa,fara frontiere comerciale sau politice,in care,sub dublul efect al globalizarii si revolutiei digitale, ne conduce la concluzia ca rezervele de cunoastere si resursele potentiale se interconecteaza oriunde s-ar afla pe mapamond, niveland terenul de actiune ca niciodata pana acum. Desi cunoasterea a avut rolul ei esential in toate epocile,in zilele noastre ea conteaza mai mult ca oricand. De aceea imi sustin parerea dupa care bogatia si bunastarea,dar si conditia umana la minima ei rezistenta, vor gravita in jurul acelor tari care vor face sa functioneze cat mai rational cel putin trei lucruri de baza : (a)- o politica economica deschisa si o infrastructura de conectare cat mai eficienta si mai rapida, compatibilizata la platforma lumii globalizate; (b) – programele educationale adecvate si competentele teoretice care sa permita unui cat mai mare numar de persoane sa inoveze si sa presteze servicii cu valoare adaugata in cadrul acestei platforme; (c) – o guvernare eficienta – adica politici fiscale adecvate,legi bune in domeniul comertului si al investitiilor,sprijin sustinut pentru cercetare , legi durabile in domeniul proprietatii intelectuale si , cel mai important,o guvernare inteleapta,priceputa si insufletitoare -, pentru a creste fluxul de schimburi cu lumea globala,cu Europa unita si, foarte important, pentru a-l gestiona eficient. Orice s-ar intampla insa,este evident ca marile afaceri vor reprezenta,in continuare,o sursa importanta de locuri de munca pentru clasa de mijloc, dar intreprinderile mici si mijlocii sunt cele care se ocupa de majoritatea angajarilor si a concedierilor pentru ca ele sunt cele mai flexibile,usor adaptabile unor situatii cu totul noi ,si tot ele creeaza masa esentiala a veniturilor statului.Cand ele se dezvolta si angajeaza personal,economia este robusta;daca ele incep sa nu mai mearga intreaga economie intra in recesiune. Stiinta si tehnica progreseaza,factorul organizatoric se dezvolta si el, dar toate astea au nevoie de principalul factor de productie care este forta de munca ,o forta temeinic calificata,disciplinata,interactiva si dornica permanent de perfectionare.Iar aceasta forta de munca se refera la intreg arsenalul uman: la muncitorul calificat pentru meserii usoare,la functionarii marunti, la meseriile cu studii liceale,apoi postliceale si se trece astfel in randul celor care au nevoie de o licenta sau un masterat,margand pana la cercetatori si oamenii de stiinta.Societatea are nevoie de toti si toti au nevoie de societate. Ba mai mult,unul are nevoie de celalalt,pentru ca economia este o conlucrare intre forte si calificari , intelegand insa ferm ca totul este sub bagheta stiintei,ca stiinta este noul si viitor factor de productie fara de care societatea nu mai poate merge inainte. Progresul tehnic contemporan,organizarea , stiinta si tehnologia , odata recunoscute drept factori de productie fundamentali ,este necesar sa se inteleaga si restrictionarea inevitabila: educaţia,familia, învăţământul ,societatea in ansamblul ei trebuie să formeze nu numai licenţiaţi, masteraţi sau doctori, ci veritabili oameni de ştiinţă care să perfecţioneze existentul, să inventeze noi produse, tehnologii, sisteme etc., în stare să uşureze munca, să creeze noi utilităţi, să le facă mai ieftine şi toţi să trăim mai bine. Urmează apoi educaţia generală pentru a forma meseriaşi de nădejde, fermieri şcoliţi care să aplice tehnologiile agricole avansate, asigurarea unei calificări pentru nivelele executive, pentru funcţionarii de pe treptele inferioare, pentru armata de prestatori de servicii. Altfel se va dezvolta singur sistemul de «haită» şi vom ajunge iarăşi în peşteri Mulţi oameni confundă neimplinirile lor cu destinul. Destinul nu este legat de noroc; este mai degrabă legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie să-l aştepţi; este un lucru ce trebuie realizat prin buna alegere si foarte multa munca. Ei,asta este problema fundamentala a invatamantului : care este tipul optim de invatamant in stare sa-i pregateasca pe tinerii nostri pentru astfel de slujbe ,de specialisti polivalenti,de lucratori independenti? Profesorul Alan Blinder de la Universitatea Princeton are o atitudine ferma:” este evident ca Statele Unite si alte natiuni bogate vor trebui sa transforme sistemele de invatamant astfel incat sa produca lucratori potriviti pentru slujbele care vor exista efectiv in societatile lor…Simpla furnizare a unor studii mai ample ar fi,probabil,un lucru bun per ansamblu,mai ales daca forta de munca bine instruita ar fi si mai flexibila si ar face fata mai bine activitatii nestandardizate si schimbarii tipurilor de slujba.Dar este departe de a fi un panaceu….Pe viitor,modul in care ne educam copii s-ar putea dovedi mai important decat ce si cum ii invatam!”. Intr-o astfel de conjuncture este firesc sa ne punem si alte intrebari mai directe,mai dure: cum arata “ educatia optima” de care au nevoie tinerii ca sa se pregateasca pentru locurile de munca ale ale acestui secol?; cum sa procedam ; care este lucrul optim de facut , ce resurse ne trebuiesc pentru aceasta ?. Eu cred acum ca lucrurile se pun altfel,ca nu ma mai intereseaza ce cursuri si specialitati vor fi urmate, ci mai degraba ce seturi anumite de aptitudini si atitudini vor trebui dezvoltate pentru ca posesorul lor sa fie specialistul perfect intr-un anume domeniu , capabil sa gaseasca usor calea de urmat spre un alt domeniu invecinat sau mai performant , in functie de cerintele tehnicii,productiei,administratiei , toate aflate intr-o efervescenta si perfectionare ametitoare.. Sa incerc a le sintetiza: 1.Prima si cea mai importanta aptitudine care se cere dezvoltata in viitoarea societate este capacitatea de “ a invata cum sa inveti” , de a absorbi in permanenta, de a invata pe cont propriu modalitatile noi de a face lucruri vechi sau modalitati noi de a face lucruri noi . Este o aptitudine pe care trebuie s-o cultive orice lucrator intr-o epoca in care multe slujbe sunt expuse in mod constant digitizarii – partial sau integral – si externalizarii,si in care slujbele noi si chiar ramuri intregi de activitate sunt mixate cu tot mai mare viteza.Intr-o astfel de lume,ceea ce va diferentia doua personae intre ele va fi nu atat ceea ce stiu sa faca deja, ci cat de bine stiu sa invete in continuare.Deoarece ceea ce stim deja sa facem va deveni depasit,perimat mai repede decat credeam. De altfel ,este foarte elocvent ca nu trebuie „sa inveti in practica” sau ca „in practica este altfel”pentru ca risti sa ramai un meserias care invata sa faca ceea ce facea si cel dinaintea ta. Adica omul comunei primitive care a „inventat”focul frecand pana la exasperare , doua bete, nu insemneaza ca si astazi.trebuie sa aprindem havana cu focul produs pe aceeasi cale.Progresul inseamna,de fiecare data,schimbarea drumului,schimbarea metodelor pentru ca numai asa facem loc progresului. Nu uitati ce spunea Grahan Bell :“Niciodata sa nu mergi pe un drum batatorit, caci el te conduce doar acolo unde au fost si ceilalti.” 2.Intotdeauna a fost si va fi in continuare un mare avantaj sa resimti pasiune si curiozitate pentru ceva. Eu as completa aceasta aptitudine si as spune ca pasiunea, curiozitatea si perseverenta pentru o anumita slujba,pentru reusita,pentru un domeniu sau chiar un hobi sunt foarte importante.Pentru ca in lumea moderna dispunem de mult mai multe instrumente prin care putem sa ajungem,noi si curiozitatea noastra,mai departe si mai in profunzimea lucrurilor. Doc Searls,in „Linux Journal”(28 aprilie 2008) este foarte ferm: „In mileniul III , oportunitatile de studiu sunt nelimitate,chiar daca nu beneficiezi de sprijinul scolii,al guvernului,al bisericii sau al fundatiilor.Multe dintre lucrurile pe care trebuie sa le stii sunt la indemana pe”Web”.In plus mijloacele clasice de studiu si informare sunt fara limite”, numai ca „marea stiinta” a computerului este eclipsata de ignoranta utilizatorilor care „mor”dupa jocuri,filme de groaza sau scene sexi”. “E important sa muncesti”, spune profesorul si omul de afaceri Doc Searls , “dar sa fii curios e si mai important. Nimeni nu se straduieste mai mult sa invete decat un tanar curios!” Profesorii nu pot face nici ei minuni.Ei te invata cum sa inveti,cum sa te organizezi,darn u pot invata in locul tau! 3. Pe cea de a treia aptitudine as denumi-o “Interactioneaza bine cu ceilalti” iar asta inseamna sa-ti fie dragi oamenii,sa te simti confortabil in interactiunea sau in relatiile stabilite cu ceilalti ; sau altfel spus,in lumea profesionala sa ai capacitate bune de comunicare cu colegii ,cu lumea,cu partenerii de afaceri. Evolutia societatii post-2000,ne semnaleaza ca vor aparea o multime de slujbe de mijloc care necesita interactiuni personalizate,calduroase , cu alti oameni – caci tocmai aceste interactiuni personale nu vor putea fi niciodata externalizate sau automatizate si sunt necesare aproape in permanenta intr-un anumit punct al lantului de valori. Profesorul American Alan Blinder a exprimat aceasta ideie in cel mai indraznet mod: “Probabil ca,in ciuda a ceea ce am ajuns sa credem in ultimii ani , capacitatile umane vor deveni mai valoroase decat cele ale calculatoarelor.Pana la urma,s-ar putea ca Pamantul sa nu fie totusi mostenit de tocilarii de la tastatura”.Si spunea asta in anul 2000 si parka a inceput deja sa se vada. 4. Ultima tema de aceasta natura la care ma opresc as denumi-o “Echilibrarea capului” sau “O noua gandire: trecerea de la era informatiei la era conceptului” (dupa titlul cartii lul Daniel Pink). Ideia cercetatorilor este urmatoarea: emisfera stanga a capului se ocupa de gandirea secventiala,de redare exacta si de analiza ; emisfera dreapta are grija de context,exprimare emotionala si sinteza. Pana deunazi,aptitudinile care au asigurat reusita scolara,profesionala si in afaceri erau caracteristice pentru emisfera stanga. Erau reprezentate de talente liniare,logice,analitice,masurate de examene nationale si etalate cel mai bine de expertii contabili ( T.Friedman). Astazi ele sunt la fel de necesare,dar nu mai sunt de ajuns! Intr-o lume intoarsa cu susul in jos de externalizare,inundata de informatie si sugrumata de atatea optiuni,aptitudinile cele mai importante sunt mai aproape ca spirit de specializarile emisferei drepte –simt artistic, empatie,sinteza , viziune globala,interesul pentru dimensiunea transcendenta. In secolul trecut,masinile au dovedit ca pot inlocui muschii omului.In secolul nostrum,tehnologiile diverse dovedesc ca pot fi mai performante decat emisfera stanga:pot executa activitatile secventiale,matematice si de calcul mai repede , mai bine si cu mai mare precizie.Dar,pentru a prospera in aceasta epoca, vom avea nevoie san e suplimentam capacitatile tehnice foarte dezvoltate cu aptitudini care tin de “calitatea conceptului”si de “calitatea contactului”. Calitatea conceptului presupune capacitatea de a crea opera frumoase si emotionale,de a detecta modele si oportunitati,de a spune povesti placute si de a inventa lucruri despre care lumea nici nu-si dadea seama cat ii sunt de necesare. Calitatea contactului presupune capacitatea de a empatiza,de a intelege subtilitatile interactiunilor umane, de a fi fericit cu tine insuti si de a trezi acest sentiment si la altii,de a merge dincolo de cotidian pentru a gasi finalitatea si semnificatia propriei vieti. Invatamantul ancorat in realitate. Din punctul de vedere al invatamantului punctul nodal il reprezinta scopul invatarii,pentru ce invatam,in ce domeniu vrem sa devenim meseriasi,specialisti,oameni de afaceri,intelectuali cu staif , de fapt unde sa ne putem angaja pe un serviciu usor,frumos,banos si,daca se poate ,care sa ne solicite cat mai putin . Orice s-ar intampla insa,este evident ca marile afaceri vor reprezenta,in continuare,o sursa importanta de locuri de munca pentru clasa de mijloc,concernele si companiile s-au creeat, functioneaza,sunt tabu in toate, dar intreprinderile mici si mijlocii sunt cele care se ocupa de masa angajarilor si a concedierilor pentru ca ele sunt cele mai flexibile si creeaza masa esentiala a veniturilor statului.Cand ele se dezvolta si angajeaza personal,economia este robusta;daca nu se intampla asta,economia intra in recesiune. Si atentie: administratia cu tot ceea ce insemneaza ea,de la salariile bugetarilor,la finantarea invatamantului si sanatatii,a infrastructurii si tot felul de politici publice,concepte,competitii si exercitii de promovare sau administrare se sprijina pe plusul de valoare creat de economie . Asadar,daca e adevarat ca apare un nou mijloc,atunci intreprinderile,firmele,companiile si tot ceea ce produce sau presteaza bunuri si servicii vor juca cu siguranta un rol major pentru ca ele , prin marea capacitate de adaptare potenteaza impactul cu neprevazutul , reduc costurile inovatiilor si ale actiunilor menite sa dezvolte competitivitatea globala si creeaza plusul de valoare pe care se sprijina societate si administrarea ei. Dupa cum sintetiza Joel Cawlez,unul din strategii IBM ,,administratia,de la Capitoliu pana la inghetata Alasca traieste de pe urma unei uriase cantitati de afaceri derulate de firmele mici si mijlocii,de companii si concerne dar si de mici intreprinzatori (fara confuzii:nu si contribuabili,intrucat ei nu produc ci intermediaza - procesul redistribuirii) , care invata cum sa utilizeze abilitatile globale deja existente,adaptandu-le la nevoile unor comunitati locale (dar si nationale)...Aceasta este localizarea globalului, si suntem doar la inceputul fenomenului. El are un potential urias de a crea valoare noua dar si locuri de munca,, . Cei care vor avea succes in aceasta activitate vor fi cei care inteleg infrastructura globala emergenta si apoi adapteaza toate noile instrumente oferite de aceasta la nevoile si la cererile locale.Fenomenul va crea o multime de locuri de munca ale clasei de mijloc,iar localizarea globalului va insemna lucratorul independent (freelancer-ul),adica acel lucrator care stie sa faca de toate si inca la varf.Acesta este lucratorul specialist al viitorului care,dupa mai multi ani de expertiza in aceste intreprinderi , sau dupa ce va trece testul muncii de rutina din administratie, va promova in marile companii si concerne si va fi in permanenta ofertat de "vanatorii de capete". Ei,asta este problema fundamentala a invatamantului : care este tipul optim de invatamant in stare sa-i pregateasca pe tinerii nostri pentru astfel de slujbe ,de specialisti polivalenti,de lucratori independenti? Profesorul Alan Blinder de la Universitatea Princeton are o atitudine ferma:” este evident ca toate tarile care-si doresc o viata mai buna , mai mult sau mai putin bogate,mai mult sau mai putin harnice vor trebui sa-si transforme sistemele de invatamant astfel incat sa produca lucratori potriviti pentru slujbele care vor exista efectiv in societatile lor…Simpla furnizare a unor studii mai ample ar fi,probabil,un lucru bun per ansamblu,mai ales daca forta de munca bine instruita ar fi si mai flexibila si ar face fata mai bine activitatii nestandardizate si schimbarii tipurilor de slujba.Dar este departe de a fi un panaceu….Pe viitor,modul in care ne educam copii s-ar putea dovedi mai important decat ce si cat de mult ii invatam!”. Intr-o astfel de conjunctura este firesc sa ne punem si alte intrebari mai directe,mai dure: cum arata “ educatia optima” de care au nevoie tinerii ca sa se pregateasca pentru locurile de munca ale ale acestui secol?; cum sa procedam ; care este lucrul optim de facut , ce resurse ne trebuiesc pentru aceasta ?. Eu cred acum ca lucrurile se pun altfel,ca nu ma mai intereseaza ce cursuri si specialitati vor fi urmate, ci mai degraba ce seturi anumite de aptitudini si atitudini vor trebui dezvoltate pentru ca posesorul lor sa gaseasca usor calea de urmat spre noul mijloc. Sa incerc a le sintetiza: 1. Prima si cea mai importanta aptitudine care se cere dezvoltata in viitoarea societate este capacitatea de “ a invata cum sa inveti” , de a absorbi in permanenta, de a invata pe cont propriu modalitatile noi de a face lucruri vechi sau modalitati noi de a face lucruri noi . Este o aptitudine pe care trebuie s-o cultive orice lucrator intr-o epoca in care multe slujbe sunt expuse in mod constant digitizarii – partial sau integral – si externalizarii,si in care slujbele noi si chiar ramuri intregi de activitate sunt mixate cu tot mai mare viteza.Intr-o astfel de lume,ceea ce va diferentia doua personae intre ele va fi nu atat ceea ce stiu sa faca deja, ci cat de bine stiu sa invete in continuare. Si asta pentru ca ceea ce stim deja sa facem va deveni depasit,perimat mai repede decat credeam. 2.Intotdeauna a fost si va fi in continuare un mare avantaj sa resimti pasiune si curiozitate pentru ceva. Eu as completa aceasta aptitudine si as spune ca pasiunea,curiozitatea si perseverenta pentru o anumita slujba,pentru reusita,pentru un domeniu sau chiar un hobi sunt foarte importante.Pentru ca in lumea moderna dispunem de mult mai multe instrumente prin care putem sa ajungem,noi si curiozitatea noastra,mai departe si mai in profunzimea lucrurilor. Doc Searls,in „Linux Journal”(28 aprilie 2008) este foarte ferm: „In mileniul III , oportunitatile de studiu sunt nelimitate,chiar daca nu beneficiezi de sprijinul scolii,al guvernului,al bisericii sau chiar al familiei.Multe dintre lucrurile pe care trebuie sa le stii sunt la indemana pe”Web”.In plus mijloacele clasice de studiu si informare sunt fara limite”, numai ca „marea stiinta” a computerului este eclipsata de ignoranta utilizatorilor care „mor”dupa jocuri,filme de groaza sau scene sexi”, si nu de putine ori uita de ce s-au asezat in fata computerului si,mai ales,uita sa mai plece. Sa vedem o relatie: CQ + PQ > IQ Iar aceasta semnifica: IQ – coeficientul de inteligenta – este inca important. insa CQ – coeficientul de curiozitate si PQ - coeficientul de pasiune , sunt si mai importanti. Dati-mi un copil,un tanar care are entuziasm si pasiune pentru invatatura si este curios sa descopere lucruri noi si il voi prefera oricand unuia mai putin pasionat,chiar daca are un IQ mai mare. “E important sa muncesti”, spune profesorul si omul de afaceri Doc Searls , “dar sa fii curios e si mai important. Nimeni nu se straduieste mai mult sa invete decat un tanar curios!” 3. Pe cea de a treia aptitudine as denumi-o “Interactioneaza bine cu ceilalti” iar asta inseamna sa-ti fie dragi oamenii,sa te simti confortabil in interactiunea sau in relatiile stabilite cu ceilalti ; sau altfel spus,in lumea profesionala sa ai o buna capacitate de comunicare cu colegii ,cu lumea,cu partenerii de afaceri. Evolutia societatii post-2000,ne semnaleaza ca vor aparea o multime de slujbe de mijloc care necesita interactiuni personalizate,calduroase , cu alti oameni – caci tocmai aceste interactiuni personale nu vor putea fi niciodata externalizate sau automatizate si sunt necesare aproape in permanenta intr-un anumit punct al lantului de valori (si,atentie:aici se arata cu degetul direct spre lucratorii din administratia publica,indiferent pe ce treapta a scarii ierarhice au reusit sa se urce). Profesorul American Alan Blinder a exprimat aceasta ideie in cel mai indraznet mod: “Probabil ca,in ciuda a ceea ce am ajuns sa credem in ultimii ani , capacitatile umane vor deveni mai valoroase decat cele ale calculatoarelor.Pana la urma,s-ar putea ca Pamantul sa nu fie totusi mostenit de tocilarii de la tastatura”.Si spunea asta in anul 2000 si parca a inceput deja sa se vada. 4. Ultima tema de aceasta natura la care ma opresc as denumi-o “Echilibrarea capului” sau “O noua gandire: trecerea de la era informatiei la era conceptului” (dupa titlul cartii lul Daniel Pink). Ideia cercetatorilor este urmatoarea: emisfera stanga a capului se ocupa de gandirea secventiala,de redarea exacta si de analiza ; emisfera dreapta are grija de context,exprimare emotionala si sinteza. Pana deunazi,aptitudinile care au asigurat reusita scolara,profesionala si in afaceri erau caracteristice pentru emisfera stanga. Erau reprezentate de talente liniare,logice,analitice,masurate de examene nationale si etalate cel mai bine de expertii contabili ( T.Friedman). Astazi ele sunt la fel de necesare,dar nu mai sunt de ajuns! Intr-o lume intoarsa cu susul in jos de externalizare,inundata de informatie si sugrumata de atatea optiuni,aptitudinile cele mai importante sunt mai aproape ca spirit de specializarile emisferei drepte –simt artistic, empatie,sinteza , viziune globala,interesul pentru dimensiunea transcendenta. In secolul trecut,masinile au dovedit ca pot inlocui muschii omului.In secolul nostru tehnologiile diverse dovedesc ca pot fi mai performante decat emisfera stanga:pot executa activitatile secventiale,matematice si de calcul mai repede , mai bine si cu mai mare precizie.Dar,pentru a prospera in aceasta epoca, vom avea nevoie sa ne suplimentam capacitatile tehnice foarte dezvoltate cu aptitudini care tin de “calitatea conceptului”si de “calitatea contactului”. Calitatea conceptului presupune capacitatea de a creea opere frumoase si emotionale,de a detecta modele si oportunitati,de a spune povesti placute si de a inventa lucruri despre care lumea nici nu-si dadea seama cat ii sunt de necesare. Calitatea contactului presupune capacitatea de a empatiza,de a intelege subtilitatile interactiunilor umane, de a fi fericit cu tine insuti si de a trezi acest sentiment si la altii,de a merge dincolo de cotidian pentru a gasi finalitatea si semnificatia propriei vieti. Acum sa facem pasul inapoi si sa reluam lucrurile.Daca societatea post 2010 ne impune sa fim buni colaboratori,speculanti,sintetizatori,creatori de modele,localizatori sau personalizatori,iar aceste noi atitudini ne cer , printre altele , sa invatam cum sa invatam,sa adaugam curiozitate si pasiune muncii noastre,sa interactionam bine cu ceilalti, sa ne dezvoltam capacitatea de sinteza,sa inventam si sa facem totul altfel azi decat ieri , atunci ce inseamna exact toate astea din punctual de vedere al educatiei,al instruirii? Raspunsul il stim cu totii dar il ocolim: sa invatam,sa invatam zi si noapte,sa invatam pana vom sti totul mai bine decat predecesorii nostri , sa perfectionam si sa reinventam stiinta si arta invatarii. Dar nu va speriati daca va sperie efortul invatarii. Societatea are nevoie si de meserii mai putin licentiate (si sunt atatea meserii frumoase si necesare , precum si oameni care fac arta din meseria lor…retinand insa ca mai sunt si meserii pe care trebuie sa le practice cineva …pentru a trai,dar si pentru noi ceilalti care suntem.......domni). Eu ma refer in aceasta interventie la acei oameni care isi zic mari functionari,la lucratorii publici,politicieni si administratori toti cu studii superioare,apoi la veritabilii specialisti : medici,ingineri,conteconomisti, experti,consilieri si manageri,profesori,cercetatori,universitari si oameni de stiinta – cei care inventeaza noul si imping societatea inainte,cei care transforma stiinta in factor de productie. Asta nu insemneaza ca-i ignor pe intreprinzatori,pe oamenii de afaceri. Nuuuu ! Dimpotriva , pentru ei am toata admiratia,iar daca sunt astfel de tineri care au curajul , intuitia,arta afacerilor in sange, ii indemn sa nu se lase,sa nu pregete pentru ca lumea afacerilor are farmecul ei. Chiar daca trebuie sa mai si inveti,sa mai pui si mana pe carte ,dar satisfactia de a fi propriul tau patron,propriul tau stapan merita si ea sacrificii. Si totusi cocluzia ramane una singura:pana la urma toti trebuie sa invatam.Ideia vehiculata cu obstinenta de toti lenesii lumii,si noi avem cam 70% din tinrtii sub 20 de ani, este una singura: in scoala se face prea multa teorie,lasa ca noi vom invata in practica,adica de la alti neinvatati care au uitat si ce stiau,iar astazi antreprenorii se plang de calitatea foarte slaba a fortei de munca. Nu pot totusi sa trec peste faptul ca zilele acestea(sfarsit de iulie) citeam intr-un prestigios ziar local (Buzau) durerea unui director de spital:””am scos la concurs 60 de posturi de asistente medicale si infirmiere si s-au prezentat 38; dintre asatea 11 au plecat in timpul examenului, 3 infirmiere nu stiu sa scrie,8 asistente nu stiu sa citeasca o reteta pe care cantitatile sunt scrise cu semne romane, 6 asistente n-au putut sa faca o injectie,alte cateva nu stiau nimic si asa am reusit sa angajez 6. Si toate au absolvit diverse scoli sanitare (de regula private),iar orasul este plin de someri iar la Primarie este coada la ajutoare de tot felul! Fara alte comentarii . Daca asta este conceptia noastra (sau a unora) despre stiinta si invatare,despre progresul social,despre dorinta de a face totul pentru ca maine sa ne fie mai bine decat azi, atunci ne meritam aceasta soarta. In lunga mea cariera universitara dar si de afaceri am intalnit mult mai multi oameni,avuti sau destul de nevoiasi , care au exact tipologia clasica enuntata mai inainte : adica orice vietuitoare poate face o facultate (chiar si cainele meu?) ,se gasesc destule facultati usoare , cu frecventa intamplatoare,cu profesori foarte intelegatori astfel incat sa nu le streseze odrasla.Ca ce va mai fi pe urma mai vedem: in practica este altfel,o sa mai invete si acolo,poate gaseste si o relatie de angajare si gata,ajunge mare sef sau poate „il bag in politica”. Toti se agata de ultima reduta pentru a nu-i lua suvoiul:” nu-i nimic,mai invatam noi in practica,de la altii mai vechi,ca si asa la scoala am invatat multa teorie”.Dar uita esentialul pentru care se bat oamenii de stiinta: „ Nu confundati stiinta cu teoria sau cu practica: Omul de stiinta a inventat chibritul;desteptul iti face teoria chibritului,in timp ce prostul o aplica practice ,fara a o intelege si asa se aprinde orice nimic dar el se transforma totul in valvataie si arde pana devine totul scrum….” Daca am incercat sa le explic ca ar fi bine sa mearga la o universitate care sa le cultive creativitatea, sa le dezvolte abilitatea de a rezolva probleme , sa – i faca pasionati de studiu si,in sfarsit , sa le dea o cultura generala temeinica - cerinte minimale pentru lumea de maine in care ei vor lucra si vor dori sa traiasca bine - m-au lasat in pace si au zis,in mintea lor:”saracu’ ,vezi unde a ajuns daca a invatat prea mult.Nu am eu dreptate cu baiatul meu?” . Aceasta este „piatra de moara” atarnata de gatul societatii noastre si latul va continua sa ne stranga pana la strangulare,daca nu vom reusi sa intelegem menirea scolii. Pentru ca scoala este agentul mobilitatii sociale , principalul mijloc prin care cetatenii saraci se vor ridica deasupra conditiei lor sociale ; intreprinzatorii vor da suportul profesional strict necesar afacerilor lor ; copiii supradotati,educati inca din primii ani de viata ,crescuti intr-un spirit de disciplina si perseverenta vor ajunge oameni de stiinta,universitari, mari intelectiuali care vor impinge inainte progresul lumii de maine. Sa nu credeti acum ca toti vom fi bogati,ca toti vom trai bine, daca se poate sa avem de toate dar sa nu facem mare lucru. Nu,va inselati. Lumea de maine inseamna competitie,o competitie cat mai dura in care fiecare,pe treapta lui sociala,va trebui sa fie foarte bun ,de la Ion-paznicul stanii pana la cei ca Bill Gatese -creatorul Microsoft-ului. Restul,nu mai conteaza! N.A. Poate am fost cam dur,pe alocuri cam necrutator in tratarea problemelor,dar asa nu se mai poate.Sunt sute de mii de tineri care epateaza si traiesc intr-un fals desfrau,dar pe seama pensiei parintilor si a bunicilor. Dar pana cand?.Si nu uitati ca incultura si ignoranţa sunt buruieni dăunătoare, pe care dictatorii le pot cultiva printre nătărăii lor, dar pe care nici o democraţie nu şi-o poate permite printre cetăţenii săi , daca vor sa fie oameni. Daca nu,atunci,treptat,treptat,inapoi la pesteri ! 10.09.2012