VIATA , EDUCATIA SI PERFORMANTA

Prof.univ.dr.C.M.DRAGAN: EDUCATIE SI PERFORMANTA Remarca fundamentala : Iti petreci cea mai mare parte a vietii facand ce nu trebuie, iar o buna parte a ei, nefacand nimic, astfel ca toata viata te-ai preocupat de cu totul altceva decat ceea ce ar fi trebuit. Asa ca trezeste-te dimineata zicandu-ti: “Trebuie sa indraznesc, fie ca izbutesc fie ca nu”stiind ca: “Adesea din cauza deliberarii dispare prilejul”. Si sa nu uitam nicicand ca: “Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari” in timp ce “Greutatile se inmultesc cand ne apropiem de tinta.” Acest compendiu se bazeaza pe experienta unui om de stiinta consacrat , profesor universitar cu 50 de ani vechime in invatamantul superior economic,fost al nimanui,orfan de razboi crescut in biblioteca , ajuns patron-actionar si privind lucrurile de la acest nivel si cu aceasta expertiza . Evolutia omenirii are totusi o tinta,care ne place sau nu,dar trebuie s-o recunoastem: patrunderea umanitatii intr-o noua etapa,fara frontiere comerciale sau politice,in care,sub dublul efect al globalizarii si revolutiei digitale, ne conduce la concluzia ca rezervele de cunoastere si resursele potentiale se interconecteaza oriunde s-ar afla pe mapamond, niveland terenul de actiune ca niciodata pana acum. Desi cunoasterea a avut rolul ei esential in toate epocile,in zilele noastre ea conteaza mai mult ca oricand. De aceea imi sustin parerea dupa care bogatia si bunastarea,dar si conditia umana la minima ei rezistenta, vor gravita in jurul acelor tari care vor face sa functioneze cat mai rational cel putin trei lucruri de baza : (a)- o politica economica deschisa si o infrastructura de conectare cat mai eficienta si mai rapida, compatibilizata la platforma lumii globalizate; (b) – programele educationale adecvate si competentele teoretice care sa permita unui cat mai mare numar de persoane sa inoveze si sa presteze servicii cu valoare adaugata in cadrul acestei platforme; (c) – o guvernare eficienta – adica politici fiscale adecvate,legi bune in domeniul comertului si al investitiilor,sprijin sustinut pentru cercetare , legi durabile in domeniul proprietatii intelectuale si , cel mai important,o guvernare inteleapta,priceputa si insufletitoare -, pentru a creste fluxul de schimburi cu lumea globala,cu Europa unita si, foarte important, pentru a-l gestiona eficient. Orice s-ar intampla insa,este evident ca marile afaceri vor reprezenta,in continuare,o sursa importanta de locuri de munca pentru clasa de mijloc, dar intreprinderile mici si mijlocii sunt cele care se ocupa de majoritatea angajarilor si a concedierilor pentru ca ele sunt cele mai flexibile,usor adaptabile unor situatii cu totul noi ,si tot ele creeaza masa esentiala a veniturilor statului.Cand ele se dezvolta si angajeaza personal,economia este robusta;daca ele incep sa nu mai mearga intreaga economie intra in recesiune. Stiinta si tehnica progreseaza,factorul organizatoric se dezvolta si el, dar toate astea au nevoie de principalul factor de productie care este forta de munca ,o forta temeinic calificata,disciplinata,interactiva si dornica permanent de perfectionare.Iar aceasta forta de munca se refera la intreg arsenalul uman: la muncitorul calificat pentru meserii usoare,la functionarii marunti, la meseriile cu studii liceale,apoi postliceale si se trece astfel in randul celor care au nevoie de o licenta sau un masterat,margand pana la cercetatori si oamenii de stiinta.Societatea are nevoie de toti si toti au nevoie de societate. Ba mai mult,unul are nevoie de celalalt,pentru ca economia este o conlucrare intre forte si calificari , intelegand insa ferm ca totul este sub bagheta stiintei,ca stiinta este noul si viitor factor de productie fara de care societatea nu mai poate merge inainte. Progresul tehnic contemporan,organizarea , stiinta si tehnologia , odata recunoscute drept factori de productie fundamentali ,este necesar sa se inteleaga si restrictionarea inevitabila: educaţia,familia, învăţământul ,societatea in ansamblul ei trebuie să formeze nu numai licenţiaţi, masteraţi sau doctori, ci veritabili oameni de ştiinţă care să perfecţioneze existentul, să inventeze noi produse, tehnologii, sisteme etc., în stare să uşureze munca, să creeze noi utilităţi, să le facă mai ieftine şi toţi să trăim mai bine. Urmează apoi educaţia generală pentru a forma meseriaşi de nădejde, fermieri şcoliţi care să aplice tehnologiile agricole avansate, asigurarea unei calificări pentru nivelele executive, pentru funcţionarii de pe treptele inferioare, pentru armata de prestatori de servicii. Altfel se va dezvolta singur sistemul de «haită» şi vom ajunge iarăşi în peşteri Mulţi oameni confundă neimplinirile lor cu destinul. Destinul nu este legat de noroc; este mai degrabă legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie să-l aştepţi; este un lucru ce trebuie realizat prin buna alegere si foarte multa munca. Ei,asta este problema fundamentala a invatamantului : care este tipul optim de invatamant in stare sa-i pregateasca pe tinerii nostri pentru astfel de slujbe ,de specialisti polivalenti,de lucratori independenti? Profesorul Alan Blinder de la Universitatea Princeton are o atitudine ferma:” este evident ca Statele Unite si alte natiuni bogate vor trebui sa transforme sistemele de invatamant astfel incat sa produca lucratori potriviti pentru slujbele care vor exista efectiv in societatile lor…Simpla furnizare a unor studii mai ample ar fi,probabil,un lucru bun per ansamblu,mai ales daca forta de munca bine instruita ar fi si mai flexibila si ar face fata mai bine activitatii nestandardizate si schimbarii tipurilor de slujba.Dar este departe de a fi un panaceu….Pe viitor,modul in care ne educam copii s-ar putea dovedi mai important decat ce si cum ii invatam!”. Intr-o astfel de conjuncture este firesc sa ne punem si alte intrebari mai directe,mai dure: cum arata “ educatia optima” de care au nevoie tinerii ca sa se pregateasca pentru locurile de munca ale ale acestui secol?; cum sa procedam ; care este lucrul optim de facut , ce resurse ne trebuiesc pentru aceasta ?. Eu cred acum ca lucrurile se pun altfel,ca nu ma mai intereseaza ce cursuri si specialitati vor fi urmate, ci mai degraba ce seturi anumite de aptitudini si atitudini vor trebui dezvoltate pentru ca posesorul lor sa fie specialistul perfect intr-un anume domeniu , capabil sa gaseasca usor calea de urmat spre un alt domeniu invecinat sau mai performant , in functie de cerintele tehnicii,productiei,administratiei , toate aflate intr-o efervescenta si perfectionare ametitoare.. Sa incerc a le sintetiza: 1.Prima si cea mai importanta aptitudine care se cere dezvoltata in viitoarea societate este capacitatea de “ a invata cum sa inveti” , de a absorbi in permanenta, de a invata pe cont propriu modalitatile noi de a face lucruri vechi sau modalitati noi de a face lucruri noi . Este o aptitudine pe care trebuie s-o cultive orice lucrator intr-o epoca in care multe slujbe sunt expuse in mod constant digitizarii – partial sau integral – si externalizarii,si in care slujbele noi si chiar ramuri intregi de activitate sunt mixate cu tot mai mare viteza.Intr-o astfel de lume,ceea ce va diferentia doua personae intre ele va fi nu atat ceea ce stiu sa faca deja, ci cat de bine stiu sa invete in continuare.Deoarece ceea ce stim deja sa facem va deveni depasit,perimat mai repede decat credeam. De altfel ,este foarte elocvent ca nu trebuie „sa inveti in practica” sau ca „in practica este altfel”pentru ca risti sa ramai un meserias care invata sa faca ceea ce facea si cel dinaintea ta. Adica omul comunei primitive care a „inventat”focul frecand pana la exasperare , doua bete, nu insemneaza ca si astazi.trebuie sa aprindem havana cu focul produs pe aceeasi cale.Progresul inseamna,de fiecare data,schimbarea drumului,schimbarea metodelor pentru ca numai asa facem loc progresului. Nu uitati ce spunea Grahan Bell :“Niciodata sa nu mergi pe un drum batatorit, caci el te conduce doar acolo unde au fost si ceilalti.” 2.Intotdeauna a fost si va fi in continuare un mare avantaj sa resimti pasiune si curiozitate pentru ceva. Eu as completa aceasta aptitudine si as spune ca pasiunea, curiozitatea si perseverenta pentru o anumita slujba,pentru reusita,pentru un domeniu sau chiar un hobi sunt foarte importante.Pentru ca in lumea moderna dispunem de mult mai multe instrumente prin care putem sa ajungem,noi si curiozitatea noastra,mai departe si mai in profunzimea lucrurilor. Doc Searls,in „Linux Journal”(28 aprilie 2008) este foarte ferm: „In mileniul III , oportunitatile de studiu sunt nelimitate,chiar daca nu beneficiezi de sprijinul scolii,al guvernului,al bisericii sau al fundatiilor.Multe dintre lucrurile pe care trebuie sa le stii sunt la indemana pe”Web”.In plus mijloacele clasice de studiu si informare sunt fara limite”, numai ca „marea stiinta” a computerului este eclipsata de ignoranta utilizatorilor care „mor”dupa jocuri,filme de groaza sau scene sexi”. “E important sa muncesti”, spune profesorul si omul de afaceri Doc Searls , “dar sa fii curios e si mai important. Nimeni nu se straduieste mai mult sa invete decat un tanar curios!” Profesorii nu pot face nici ei minuni.Ei te invata cum sa inveti,cum sa te organizezi,darn u pot invata in locul tau! 3. Pe cea de a treia aptitudine as denumi-o “Interactioneaza bine cu ceilalti” iar asta inseamna sa-ti fie dragi oamenii,sa te simti confortabil in interactiunea sau in relatiile stabilite cu ceilalti ; sau altfel spus,in lumea profesionala sa ai capacitate bune de comunicare cu colegii ,cu lumea,cu partenerii de afaceri. Evolutia societatii post-2000,ne semnaleaza ca vor aparea o multime de slujbe de mijloc care necesita interactiuni personalizate,calduroase , cu alti oameni – caci tocmai aceste interactiuni personale nu vor putea fi niciodata externalizate sau automatizate si sunt necesare aproape in permanenta intr-un anumit punct al lantului de valori. Profesorul American Alan Blinder a exprimat aceasta ideie in cel mai indraznet mod: “Probabil ca,in ciuda a ceea ce am ajuns sa credem in ultimii ani , capacitatile umane vor deveni mai valoroase decat cele ale calculatoarelor.Pana la urma,s-ar putea ca Pamantul sa nu fie totusi mostenit de tocilarii de la tastatura”.Si spunea asta in anul 2000 si parka a inceput deja sa se vada. 4. Ultima tema de aceasta natura la care ma opresc as denumi-o “Echilibrarea capului” sau “O noua gandire: trecerea de la era informatiei la era conceptului” (dupa titlul cartii lul Daniel Pink). Ideia cercetatorilor este urmatoarea: emisfera stanga a capului se ocupa de gandirea secventiala,de redare exacta si de analiza ; emisfera dreapta are grija de context,exprimare emotionala si sinteza. Pana deunazi,aptitudinile care au asigurat reusita scolara,profesionala si in afaceri erau caracteristice pentru emisfera stanga. Erau reprezentate de talente liniare,logice,analitice,masurate de examene nationale si etalate cel mai bine de expertii contabili ( T.Friedman). Astazi ele sunt la fel de necesare,dar nu mai sunt de ajuns! Intr-o lume intoarsa cu susul in jos de externalizare,inundata de informatie si sugrumata de atatea optiuni,aptitudinile cele mai importante sunt mai aproape ca spirit de specializarile emisferei drepte –simt artistic, empatie,sinteza , viziune globala,interesul pentru dimensiunea transcendenta. In secolul trecut,masinile au dovedit ca pot inlocui muschii omului.In secolul nostrum,tehnologiile diverse dovedesc ca pot fi mai performante decat emisfera stanga:pot executa activitatile secventiale,matematice si de calcul mai repede , mai bine si cu mai mare precizie.Dar,pentru a prospera in aceasta epoca, vom avea nevoie san e suplimentam capacitatile tehnice foarte dezvoltate cu aptitudini care tin de “calitatea conceptului”si de “calitatea contactului”. Calitatea conceptului presupune capacitatea de a crea opera frumoase si emotionale,de a detecta modele si oportunitati,de a spune povesti placute si de a inventa lucruri despre care lumea nici nu-si dadea seama cat ii sunt de necesare. Calitatea contactului presupune capacitatea de a empatiza,de a intelege subtilitatile interactiunilor umane, de a fi fericit cu tine insuti si de a trezi acest sentiment si la altii,de a merge dincolo de cotidian pentru a gasi finalitatea si semnificatia propriei vieti. Invatamantul ancorat in realitate. Din punctul de vedere al invatamantului punctul nodal il reprezinta scopul invatarii,pentru ce invatam,in ce domeniu vrem sa devenim meseriasi,specialisti,oameni de afaceri,intelectuali cu staif , de fapt unde sa ne putem angaja pe un serviciu usor,frumos,banos si,daca se poate ,care sa ne solicite cat mai putin . Orice s-ar intampla insa,este evident ca marile afaceri vor reprezenta,in continuare,o sursa importanta de locuri de munca pentru clasa de mijloc,concernele si companiile s-au creeat, functioneaza,sunt tabu in toate, dar intreprinderile mici si mijlocii sunt cele care se ocupa de masa angajarilor si a concedierilor pentru ca ele sunt cele mai flexibile si creeaza masa esentiala a veniturilor statului.Cand ele se dezvolta si angajeaza personal,economia este robusta;daca nu se intampla asta,economia intra in recesiune. Si atentie: administratia cu tot ceea ce insemneaza ea,de la salariile bugetarilor,la finantarea invatamantului si sanatatii,a infrastructurii si tot felul de politici publice,concepte,competitii si exercitii de promovare sau administrare se sprijina pe plusul de valoare creat de economie . Asadar,daca e adevarat ca apare un nou mijloc,atunci intreprinderile,firmele,companiile si tot ceea ce produce sau presteaza bunuri si servicii vor juca cu siguranta un rol major pentru ca ele , prin marea capacitate de adaptare potenteaza impactul cu neprevazutul , reduc costurile inovatiilor si ale actiunilor menite sa dezvolte competitivitatea globala si creeaza plusul de valoare pe care se sprijina societate si administrarea ei. Dupa cum sintetiza Joel Cawlez,unul din strategii IBM ,,administratia,de la Capitoliu pana la inghetata Alasca traieste de pe urma unei uriase cantitati de afaceri derulate de firmele mici si mijlocii,de companii si concerne dar si de mici intreprinzatori (fara confuzii:nu si contribuabili,intrucat ei nu produc ci intermediaza - procesul redistribuirii) , care invata cum sa utilizeze abilitatile globale deja existente,adaptandu-le la nevoile unor comunitati locale (dar si nationale)...Aceasta este localizarea globalului, si suntem doar la inceputul fenomenului. El are un potential urias de a crea valoare noua dar si locuri de munca,, . Cei care vor avea succes in aceasta activitate vor fi cei care inteleg infrastructura globala emergenta si apoi adapteaza toate noile instrumente oferite de aceasta la nevoile si la cererile locale.Fenomenul va crea o multime de locuri de munca ale clasei de mijloc,iar localizarea globalului va insemna lucratorul independent (freelancer-ul),adica acel lucrator care stie sa faca de toate si inca la varf.Acesta este lucratorul specialist al viitorului care,dupa mai multi ani de expertiza in aceste intreprinderi , sau dupa ce va trece testul muncii de rutina din administratie, va promova in marile companii si concerne si va fi in permanenta ofertat de "vanatorii de capete". Ei,asta este problema fundamentala a invatamantului : care este tipul optim de invatamant in stare sa-i pregateasca pe tinerii nostri pentru astfel de slujbe ,de specialisti polivalenti,de lucratori independenti? Profesorul Alan Blinder de la Universitatea Princeton are o atitudine ferma:” este evident ca toate tarile care-si doresc o viata mai buna , mai mult sau mai putin bogate,mai mult sau mai putin harnice vor trebui sa-si transforme sistemele de invatamant astfel incat sa produca lucratori potriviti pentru slujbele care vor exista efectiv in societatile lor…Simpla furnizare a unor studii mai ample ar fi,probabil,un lucru bun per ansamblu,mai ales daca forta de munca bine instruita ar fi si mai flexibila si ar face fata mai bine activitatii nestandardizate si schimbarii tipurilor de slujba.Dar este departe de a fi un panaceu….Pe viitor,modul in care ne educam copii s-ar putea dovedi mai important decat ce si cat de mult ii invatam!”. Intr-o astfel de conjunctura este firesc sa ne punem si alte intrebari mai directe,mai dure: cum arata “ educatia optima” de care au nevoie tinerii ca sa se pregateasca pentru locurile de munca ale ale acestui secol?; cum sa procedam ; care este lucrul optim de facut , ce resurse ne trebuiesc pentru aceasta ?. Eu cred acum ca lucrurile se pun altfel,ca nu ma mai intereseaza ce cursuri si specialitati vor fi urmate, ci mai degraba ce seturi anumite de aptitudini si atitudini vor trebui dezvoltate pentru ca posesorul lor sa gaseasca usor calea de urmat spre noul mijloc. Sa incerc a le sintetiza: 1. Prima si cea mai importanta aptitudine care se cere dezvoltata in viitoarea societate este capacitatea de “ a invata cum sa inveti” , de a absorbi in permanenta, de a invata pe cont propriu modalitatile noi de a face lucruri vechi sau modalitati noi de a face lucruri noi . Este o aptitudine pe care trebuie s-o cultive orice lucrator intr-o epoca in care multe slujbe sunt expuse in mod constant digitizarii – partial sau integral – si externalizarii,si in care slujbele noi si chiar ramuri intregi de activitate sunt mixate cu tot mai mare viteza.Intr-o astfel de lume,ceea ce va diferentia doua personae intre ele va fi nu atat ceea ce stiu sa faca deja, ci cat de bine stiu sa invete in continuare. Si asta pentru ca ceea ce stim deja sa facem va deveni depasit,perimat mai repede decat credeam. 2.Intotdeauna a fost si va fi in continuare un mare avantaj sa resimti pasiune si curiozitate pentru ceva. Eu as completa aceasta aptitudine si as spune ca pasiunea,curiozitatea si perseverenta pentru o anumita slujba,pentru reusita,pentru un domeniu sau chiar un hobi sunt foarte importante.Pentru ca in lumea moderna dispunem de mult mai multe instrumente prin care putem sa ajungem,noi si curiozitatea noastra,mai departe si mai in profunzimea lucrurilor. Doc Searls,in „Linux Journal”(28 aprilie 2008) este foarte ferm: „In mileniul III , oportunitatile de studiu sunt nelimitate,chiar daca nu beneficiezi de sprijinul scolii,al guvernului,al bisericii sau chiar al familiei.Multe dintre lucrurile pe care trebuie sa le stii sunt la indemana pe”Web”.In plus mijloacele clasice de studiu si informare sunt fara limite”, numai ca „marea stiinta” a computerului este eclipsata de ignoranta utilizatorilor care „mor”dupa jocuri,filme de groaza sau scene sexi”, si nu de putine ori uita de ce s-au asezat in fata computerului si,mai ales,uita sa mai plece. Sa vedem o relatie: CQ + PQ > IQ Iar aceasta semnifica: IQ – coeficientul de inteligenta – este inca important. insa CQ – coeficientul de curiozitate si PQ - coeficientul de pasiune , sunt si mai importanti. Dati-mi un copil,un tanar care are entuziasm si pasiune pentru invatatura si este curios sa descopere lucruri noi si il voi prefera oricand unuia mai putin pasionat,chiar daca are un IQ mai mare. “E important sa muncesti”, spune profesorul si omul de afaceri Doc Searls , “dar sa fii curios e si mai important. Nimeni nu se straduieste mai mult sa invete decat un tanar curios!” 3. Pe cea de a treia aptitudine as denumi-o “Interactioneaza bine cu ceilalti” iar asta inseamna sa-ti fie dragi oamenii,sa te simti confortabil in interactiunea sau in relatiile stabilite cu ceilalti ; sau altfel spus,in lumea profesionala sa ai o buna capacitate de comunicare cu colegii ,cu lumea,cu partenerii de afaceri. Evolutia societatii post-2000,ne semnaleaza ca vor aparea o multime de slujbe de mijloc care necesita interactiuni personalizate,calduroase , cu alti oameni – caci tocmai aceste interactiuni personale nu vor putea fi niciodata externalizate sau automatizate si sunt necesare aproape in permanenta intr-un anumit punct al lantului de valori (si,atentie:aici se arata cu degetul direct spre lucratorii din administratia publica,indiferent pe ce treapta a scarii ierarhice au reusit sa se urce). Profesorul American Alan Blinder a exprimat aceasta ideie in cel mai indraznet mod: “Probabil ca,in ciuda a ceea ce am ajuns sa credem in ultimii ani , capacitatile umane vor deveni mai valoroase decat cele ale calculatoarelor.Pana la urma,s-ar putea ca Pamantul sa nu fie totusi mostenit de tocilarii de la tastatura”.Si spunea asta in anul 2000 si parca a inceput deja sa se vada. 4. Ultima tema de aceasta natura la care ma opresc as denumi-o “Echilibrarea capului” sau “O noua gandire: trecerea de la era informatiei la era conceptului” (dupa titlul cartii lul Daniel Pink). Ideia cercetatorilor este urmatoarea: emisfera stanga a capului se ocupa de gandirea secventiala,de redarea exacta si de analiza ; emisfera dreapta are grija de context,exprimare emotionala si sinteza. Pana deunazi,aptitudinile care au asigurat reusita scolara,profesionala si in afaceri erau caracteristice pentru emisfera stanga. Erau reprezentate de talente liniare,logice,analitice,masurate de examene nationale si etalate cel mai bine de expertii contabili ( T.Friedman). Astazi ele sunt la fel de necesare,dar nu mai sunt de ajuns! Intr-o lume intoarsa cu susul in jos de externalizare,inundata de informatie si sugrumata de atatea optiuni,aptitudinile cele mai importante sunt mai aproape ca spirit de specializarile emisferei drepte –simt artistic, empatie,sinteza , viziune globala,interesul pentru dimensiunea transcendenta. In secolul trecut,masinile au dovedit ca pot inlocui muschii omului.In secolul nostru tehnologiile diverse dovedesc ca pot fi mai performante decat emisfera stanga:pot executa activitatile secventiale,matematice si de calcul mai repede , mai bine si cu mai mare precizie.Dar,pentru a prospera in aceasta epoca, vom avea nevoie sa ne suplimentam capacitatile tehnice foarte dezvoltate cu aptitudini care tin de “calitatea conceptului”si de “calitatea contactului”. Calitatea conceptului presupune capacitatea de a creea opere frumoase si emotionale,de a detecta modele si oportunitati,de a spune povesti placute si de a inventa lucruri despre care lumea nici nu-si dadea seama cat ii sunt de necesare. Calitatea contactului presupune capacitatea de a empatiza,de a intelege subtilitatile interactiunilor umane, de a fi fericit cu tine insuti si de a trezi acest sentiment si la altii,de a merge dincolo de cotidian pentru a gasi finalitatea si semnificatia propriei vieti. Acum sa facem pasul inapoi si sa reluam lucrurile.Daca societatea post 2010 ne impune sa fim buni colaboratori,speculanti,sintetizatori,creatori de modele,localizatori sau personalizatori,iar aceste noi atitudini ne cer , printre altele , sa invatam cum sa invatam,sa adaugam curiozitate si pasiune muncii noastre,sa interactionam bine cu ceilalti, sa ne dezvoltam capacitatea de sinteza,sa inventam si sa facem totul altfel azi decat ieri , atunci ce inseamna exact toate astea din punctual de vedere al educatiei,al instruirii? Raspunsul il stim cu totii dar il ocolim: sa invatam,sa invatam zi si noapte,sa invatam pana vom sti totul mai bine decat predecesorii nostri , sa perfectionam si sa reinventam stiinta si arta invatarii. Dar nu va speriati daca va sperie efortul invatarii. Societatea are nevoie si de meserii mai putin licentiate (si sunt atatea meserii frumoase si necesare , precum si oameni care fac arta din meseria lor…retinand insa ca mai sunt si meserii pe care trebuie sa le practice cineva …pentru a trai,dar si pentru noi ceilalti care suntem.......domni). Eu ma refer in aceasta interventie la acei oameni care isi zic mari functionari,la lucratorii publici,politicieni si administratori toti cu studii superioare,apoi la veritabilii specialisti : medici,ingineri,conteconomisti, experti,consilieri si manageri,profesori,cercetatori,universitari si oameni de stiinta – cei care inventeaza noul si imping societatea inainte,cei care transforma stiinta in factor de productie. Asta nu insemneaza ca-i ignor pe intreprinzatori,pe oamenii de afaceri. Nuuuu ! Dimpotriva , pentru ei am toata admiratia,iar daca sunt astfel de tineri care au curajul , intuitia,arta afacerilor in sange, ii indemn sa nu se lase,sa nu pregete pentru ca lumea afacerilor are farmecul ei. Chiar daca trebuie sa mai si inveti,sa mai pui si mana pe carte ,dar satisfactia de a fi propriul tau patron,propriul tau stapan merita si ea sacrificii. Si totusi cocluzia ramane una singura:pana la urma toti trebuie sa invatam.Ideia vehiculata cu obstinenta de toti lenesii lumii,si noi avem cam 70% din tinrtii sub 20 de ani, este una singura: in scoala se face prea multa teorie,lasa ca noi vom invata in practica,adica de la alti neinvatati care au uitat si ce stiau,iar astazi antreprenorii se plang de calitatea foarte slaba a fortei de munca. Nu pot totusi sa trec peste faptul ca zilele acestea(sfarsit de iulie) citeam intr-un prestigios ziar local (Buzau) durerea unui director de spital:””am scos la concurs 60 de posturi de asistente medicale si infirmiere si s-au prezentat 38; dintre asatea 11 au plecat in timpul examenului, 3 infirmiere nu stiu sa scrie,8 asistente nu stiu sa citeasca o reteta pe care cantitatile sunt scrise cu semne romane, 6 asistente n-au putut sa faca o injectie,alte cateva nu stiau nimic si asa am reusit sa angajez 6. Si toate au absolvit diverse scoli sanitare (de regula private),iar orasul este plin de someri iar la Primarie este coada la ajutoare de tot felul! Fara alte comentarii . Daca asta este conceptia noastra (sau a unora) despre stiinta si invatare,despre progresul social,despre dorinta de a face totul pentru ca maine sa ne fie mai bine decat azi, atunci ne meritam aceasta soarta. In lunga mea cariera universitara dar si de afaceri am intalnit mult mai multi oameni,avuti sau destul de nevoiasi , care au exact tipologia clasica enuntata mai inainte : adica orice vietuitoare poate face o facultate (chiar si cainele meu?) ,se gasesc destule facultati usoare , cu frecventa intamplatoare,cu profesori foarte intelegatori astfel incat sa nu le streseze odrasla.Ca ce va mai fi pe urma mai vedem: in practica este altfel,o sa mai invete si acolo,poate gaseste si o relatie de angajare si gata,ajunge mare sef sau poate „il bag in politica”. Toti se agata de ultima reduta pentru a nu-i lua suvoiul:” nu-i nimic,mai invatam noi in practica,de la altii mai vechi,ca si asa la scoala am invatat multa teorie”.Dar uita esentialul pentru care se bat oamenii de stiinta: „ Nu confundati stiinta cu teoria sau cu practica: Omul de stiinta a inventat chibritul;desteptul iti face teoria chibritului,in timp ce prostul o aplica practice ,fara a o intelege si asa se aprinde orice nimic dar el se transforma totul in valvataie si arde pana devine totul scrum….” Daca am incercat sa le explic ca ar fi bine sa mearga la o universitate care sa le cultive creativitatea, sa le dezvolte abilitatea de a rezolva probleme , sa – i faca pasionati de studiu si,in sfarsit , sa le dea o cultura generala temeinica - cerinte minimale pentru lumea de maine in care ei vor lucra si vor dori sa traiasca bine - m-au lasat in pace si au zis,in mintea lor:”saracu’ ,vezi unde a ajuns daca a invatat prea mult.Nu am eu dreptate cu baiatul meu?” . Aceasta este „piatra de moara” atarnata de gatul societatii noastre si latul va continua sa ne stranga pana la strangulare,daca nu vom reusi sa intelegem menirea scolii. Pentru ca scoala este agentul mobilitatii sociale , principalul mijloc prin care cetatenii saraci se vor ridica deasupra conditiei lor sociale ; intreprinzatorii vor da suportul profesional strict necesar afacerilor lor ; copiii supradotati,educati inca din primii ani de viata ,crescuti intr-un spirit de disciplina si perseverenta vor ajunge oameni de stiinta,universitari, mari intelectiuali care vor impinge inainte progresul lumii de maine. Sa nu credeti acum ca toti vom fi bogati,ca toti vom trai bine, daca se poate sa avem de toate dar sa nu facem mare lucru. Nu,va inselati. Lumea de maine inseamna competitie,o competitie cat mai dura in care fiecare,pe treapta lui sociala,va trebui sa fie foarte bun ,de la Ion-paznicul stanii pana la cei ca Bill Gatese -creatorul Microsoft-ului. Restul,nu mai conteaza! N.A. Poate am fost cam dur,pe alocuri cam necrutator in tratarea problemelor,dar asa nu se mai poate.Sunt sute de mii de tineri care epateaza si traiesc intr-un fals desfrau,dar pe seama pensiei parintilor si a bunicilor. Dar pana cand?.Si nu uitati ca incultura si ignoranţa sunt buruieni dăunătoare, pe care dictatorii le pot cultiva printre nătărăii lor, dar pe care nici o democraţie nu şi-o poate permite printre cetăţenii săi , daca vor sa fie oameni. Daca nu,atunci,treptat,treptat,inapoi la pesteri ! 10.09.2012

SPALAREA BANILOR

Prof.univ.dr.C.M.Dragan: SPALAREA BANILOR 1.Spalarea” rufelor murdare” si mafia Spalarea banilor este partea financiara de facto a tuturor infractiunilor prin care se obtine profit. Este procesul prin care infractorii incearca sa ascunda originea si posesia reala a veniturilor provenind din activitatile lor criminale (se mai numeste si „spalarea rufelor murdare”sau „spalarea pacatelor”). Daca este incununata cu succes, aceasta activitate va permite mentinerea controlului asupra acestor venituri si, in ultima instanta, va oferi o acoperire legitima pentru sursa provenientei lor, ingreunand astfel posibilitatea descoperirii evaziunii,fraudelor,operatiile ilicite,in general. Scopul unui mare numar de activitati infractionale este generarea de profit pentru individul sau grupul care savarseste infractiunea. Spalarea banilor reprezinta procesarea acestor rezultate ale infraciunii cu scopul de a le ascunde originea ilegala. Acest proces are o importanta critica, pentru ca ofera infractorului posibilitatea de a se bucura de produsele infractiunii fara a le dezvalui provenienta. Vanzarile ilegale de arme, contrabanda, si activitatile crimei organizate, inclusiv, de exemplu, traficul de droguri si retelele de prostitutie, pot genera sume uriase. Delapidarea, insider trading, mita si schemele de frauda pe computer pot, de asemenea, produce mari profituri si crea facilitati in ceea ce priveste legitimarea castigurilor murdare obtinute prin spalarea banilor. Atunci cand o activitate infractionala genereaza profituri substantiale, individul sau grupul implicat trebuie sa gaseasca o cale de a controla fondurile fara a atrage atentia asupra activitatii din care provin sau asupra persoanelor implicate. Infractorii reusesc acest lucru ascunzand sursele, schimbandu-le forma, sau directionand fondurile catre un loc unde este mai putin posibil ca acestea sa atraga atentia. Spalarea banilor este un proces prin care se da o aparenta de legalitate unor profituri obtinuteilegal de catre infractori care, fara a fi compromisi, beneficiaza ulterior de sumele obtinute.Este un proces dinamic, in trei etape, care necesita in primul rand - miscarea fondurilorobtinute in mod direct din infractiuni; in al doilea rand - ascunderea urmelor banilor pentru ase evita orice tip de investigatie; in al treilea rand - disponibilizarea banilor pentru infractori,ascunzandu-se din nou originea ocupationala si geografica a fondurilor. Definirea spalarii banilor in legislatia Romaniei: Legea 656/2002, art. 1 lit. a): „Prin spalarea banilor se intelege infractiunea prevazuta la Articolul 23,intre care cele mai frecvente sunt:. a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea deinfractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau inscopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei; b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, adispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora,cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.” Termenul de „spalare a banilor” a inceput sa fie folosit in anii 1920 cand Al Capone si Bugsy Moran au deschis spalatorii in Chicago pentru a-si spala „banii murdari”,altfel spus pentru a le justifica o provenienta licita banilor proveniti din camata,specu;latii,inselatorii si tot felul de alte afaceri contrare legii . In zilele noastre, acestui scop ii folosesc restaurantele fast-food, cazinourile si societatile comerciale si alte entitati ce au la baza numerarul ,pentru ca specificul afacerilor lor este astfel conceput dfe parca au fost concepute tocmai acestui scop.. Reciclarea fondurilor monetare este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infractionala sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, in scopul de a ascunde provenienta sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinta de a ascunde o activitate infractionala. Metode de spalare a banilor practicate pe plan international. Termenul de spalare a banilor a inceput sa fie folosit in anii 1920 cand Al Capone si Bugsy Moran au deschis spalatorii in Chicago pentru a-si spala „banii murdari”. In zilele noastre, acestui scop ii folosesc restaurantele fast-food, cazinourile si societatile comerciale ce au la baza numerarul. Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infractionala sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, in scopul de a ascunde provenienta sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinta de a ascunde o activitate infractionala. In cadrul activitatilor infractionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spalare a banilor includ tranzactii care, prin volum, sunt foarte profitabile si atractive pentru institutiile financiare legale. Spalarea banilor orienteaza banii dintr-o economie ilegala si ii plaseaza in investitii binevenite in economia legala. Cele doua elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite si convertirea lor in bani, in scopul de a le ascunde provenienta. Altfel spus, spalarea banilor este un proces prin care se da sau se incearca a se da o aparenta de legalitate unor profituri obtinute ilegal de catre infractorii care, fara a fi compromisi, beneficiaza ulterior de veniturile respective. Etapele procesului de spalare a banilor.Acest proces dinamic se desfasoara in trei etape, si anume: .obtinerea si miscarea fondurilor provenind in mod direct sau indirect din infractiuni, . ascunderea urmelor sau originii veniturior pentru a se evita orice suspiciuni sau investigatii, si, .disponibilizarea banilor si reinvestirea lor in activitati legale. 1) In etapa initiala sau de plasare a spalarii banilor, infractorul introduce profitul sau ilegal in sistemul financiar. Aceasta se poate face prin impartirea sumelor mari de bani in sume mai mici, care sunt apoi depozitate direct intr-un cont bancar sau folosite in cumpararea unor instrumente financiare (cecuri, bilete la ordin, etc.). 2) Dupa intrarea fondurilor in sistemul financiar, are loc a doua etapa-stratificare. In aceasta etapa, infractorul intrprinde o serie de preschimbari sau miscari ale fondurilor pentru a le indeparta cat mai mult de sursa din care provin, cea mai uzitata cale fiind cea a transferului electronic intr-o serie de conturi din diverse banci de pe intreg globul. Sunt preferate acele zone geografice sau jurisdictii care nu coopereaza cu organele de ancheta specializate in combaterea acestui fenomen infractional. Moduri de stratificare: Dupa ce numerarul a fost depus in institutii financiare fara a fi detectat, contra acestui numerar reciclatorii procura instrumente financiare (cecuri de calatorie, scrisori de credit, mandate de plata etc.), pe care le reconvertesc apoi in numerar. O data ce numerarul a fost depus in conturi bancare, acesta poate fi transferat in orice colt al lumii in timp record. Multe entitati se servesc in ultimul timp de Internet pentru a propune servicii de spalare de bani, dand uneori aparenta de servicii financiare extrateritoriale sau de posibilitati de plasament legale. Dat fiind caracterul din ce in ce mai mobil de acces la Internet, un client are posibilitatea de a accesa virtual contul sau din orice loc din lume. In aceasta situatie reciclatorii pot controla orice cont, chiar daca acesta au fost deschis pe numele unor interpusi; soldurile persoanelor interpuse se transfera ulterior in contul administratorului titular, iar acesta poate dispune de banii transferati. 3) Dupa ce a reusit sa traverseze primele doua etape ale procesului de spalare a banilor, infractorul sau grupul infractional trece la a treia etapa-integrarea-, in care fondurile intra in circuitul economic legal. Spalatorul de bani poate acum sa investeasca legal fondurile pe piata imobiliara, a bunurilor de lux sau a afacerilor, la alegere. Dar sa vedem in ce constau metodele de integrare.Sunt multe astfel de metode, investigarea catorva dintre ele permitand formarea unei imagini despre intregul fenomen: - Achizitionarea de bunuri imobiliare sau a unor afaceri in pierderi, dupa care, utilizand fondurile ilicite, aceste bunuri sau afaceri sunt revandute la valoarea lor reala; - Posibilitatea creditarii de catre asociati a propriei societati comerciale, care merge mereu in pierdere. Se scot din firma sume, incarcand costurile, in final realizandu-se pierderi; cu sumele care s-au scos din firma dar neimpozitate, asociatii crediteaza firma proprie, incasand chiar si dobanzi pentru sumele cu care au imprumutat societatea; - Bunurile achizitionate cu fonduri ilicite sunt vandute unor societatti de tip captiv (care apartin de fapt proprietarului bunurilor), dupa care sunt revandute realizand un profit substantial tot proprietarului initial; - Imprumuturi fictive acordate de o companie de fatada; o astfel de companie inregistrata intr-un paradis fiscal este controlata de o companie din tara, iar fondurile companiei de fatada sunt de fapt, fonduri reciclate ale companiei din tara; - Folosirea de facturi false pentru import sau export (se utilizeaza facturi de import supraevaluate, pentru a justifica transferul unor asemenea fonduri, iar in cazul reciclarii fondurilor straine in tara, facturile de export sunt supraevaluate pentru a justifica incasarile). Cele trei etape(numerotate mai inainte) se pot desfasura distinct, dar pot avea loc si simultan sau, mai des, se pot suprapune. Prin procedeele lor ilicite, infractorii pot investi in sectoarele economiei in care activele pot fi utilizate ulterior ca masini de spalare a banilor. In plus, intr-o economie in care tehnologia avansata si globalizarea permit transferul rapid de fonduri, lipsa de control asupra acestui fenomen infractional poate submina stabilitatea financiara. Intr-o tara cu o situatie financiara precara, scoaterea a milioane sau miliarde de dolari anual din procesul normal de crestere economica reprezinta un real pericol pentru credibilitatea, stabilitatea economica si securitatea sa nationala. 2.Metodele autohtone de spalare a banilor Regulile de baza ale spalarii banilor. a) Anonimatul- este una din regulile spalarii banilor prin care tranzactia cu valori obtinute din infractiuni trebuie sa fie asemanatoare altor tranzactii legale din mediul sau locul unde acestea au loc. In esenta, numerarul nu trebuie sa lase nicio pista care sa conduca la originea sa. In economiile in care se foloseste des numerarul pentru achizitii de mai mica sau mai mare valoare, dispunerea de acesta nu reprezinta niciun risc pentru infractor. Totusi, in majoritatea tarilor, aproape toate tranzactiile cu sume mari sunt realizate nu cash, ci prin utilizarea altor mijloace de plata (cecuri, polite bancare, carti de credit), de aceea cheltuirea sau depozitarea unor sume mari de bani in numerar creeaza suspiciuni. Din aceasta cauza, infractorii au creat tehnici si metode variate de inserare a numerarului in sistemul financiar, si anume: - structurarea, adica divizarea sumelor mari in sume mai mici si depunerea acestora de catre mai multe persoane in diverse conturi bancare sau utilizarea sumelor respective in vederea achizitionarii altor instrumente de plata, cum ar fi titlurile la purtator sau ordinele de plata; - contrabanda cu numerar, prin simpla scoatere ilegala din tara a unei cantitati de bani in numerar si introducerea acesteia intr-o alta tara, in general cu reguli mai putin stricte, de obicei prin curieri sau prin ascunderea cantitatii pe vase cargo; - amestecul fondurilor ilegale cu cele care provin dintr-o afacere legala cu numerar, sume care apoi sunt depozitate impreuna. b) Viteza- circulatia rapida a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odata ce numerarul a intrat in sistemul financiar, fie ca se afla sau nu in tara de origine, spalatorul poate utiliza avantajele create de progresele informatice (IT), metodele moderne de transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid in circulatie. Transferurile bancare electronice pot misca sume mari de bani aproape oriunde in lume in doar cateva minute, fara ca detinatorul lor sa fie nevoit sa treaca pe la banca sau sa implice angajatii bancii. c) Complexitatea . Prin impartirea fondurilor sale in mai multe tranzactii si viteza acestor operatiuni, spalatorul face dificila si uneori imposibila munca investigatorilor de a reconstitui drumul banilor. Transferurile dintr-un cont in mai multe conturi aflate in alte tari si redirectionarea ulterioara dinspre acele tari creeaza un circuit complex multinational electronic, care face dificila urmarirea lor de catre organelle de cercetare. d) Secretul . In ciuda faptului ca secretul bancar are un scop legitim si o justificarea comerciala, acesta poate conduce la aparitia unor paradisuri financiare, ce ofera protectie infractorilor, la nivel mondial existand aproximativ un million de corporatii anonime, ce impun un secret financiar strict si apara investitorii straini de investigatii si anchete judiciare. 3. Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor. Spalarea banilor murdari in bani albi se face mai mult „pe intuneric”, „pe sub masa”,pe nevazute,pe ascuns , asa ca se cauta cele mai fanteziste metode,fara insa a exclude varianta „in ochii lumii”, mai ales cand aceasta lume nu le pricepe. - supraevaluarea pretului unui bun printr-o factura de valoare mai mare decat valoarea sa reala sau printr-o factura partial sau in totalitate falsa; - tranzactii comerciale false inserate in cadrul unei afaceri legale prin: tranzactii cu numerar dintr-o valuta in alta in mod repetat si rapid, folosirea unor conturi bancare multiple, deschiderea si inchiderea repetata a acestora, transferuri electronice bancare din contul unor persoane juridice in contul unor persoane fizice, efectuarea de transferuri externe a unor valori mari folosind multiple instrumente monetare, cecuri bancare sau de calatorie, operatiuni de credit, investitii, constituirea de garantii fictive, etc; - metoda imprumutului returnat. O parte din fondurile transferate pe cai ilicite in strainatate revin sub forma de imprumut infractorului sau firmei pe care o controleaza. Aceasta operatiune este urmata apoi de returnarea sumei imprumutate, la care se adauga dobanzile convenite de parti si eventual penalitati de intarziere, ce conduc la sume din ce in ce mai mari, care intra astfel in circuitul legal; - politele de asigurare, prin schimbari frecvente ale beneficiarilor, plata unor prime mai mari decat cele normal datorate si solicitarea ulterioara ca rambursarea sa fie facuta catre o terta persoana, receptionarea primelor de asigurare prin brokeri sau intermediari financiari din centre offshore care nu respecta regulile de publicitate sau evidenta, la care de fapt intentionat nici nu sunt obligati contractual. 4. Sisteme utilizate in spalarea banilor a) Destinatiile offshore. Paradisurile offshore sunt tari sau teritorii, adesea insule sau grup de insule, care accepta implantari fictive de companii, utilizate ca simple cutii postale, zone cu reglementari elastice privind controlul schimburilor valutare si mari libertati privind impozitele si care ofera, in acelasi timp, aproape fara exceptie, un secret bancar impenetrabil si multe drepturi in acest sens companiilor private.In momentul in care banii sunt transformati intr-o forma care poate fi transferata sau cu care se poate face contrabanda, cel mai adesea acestia iau calea unui centru offshore. Acest sistem ofera reale avantaje practice pe care infractorii le cunosc. In primul rand, fondurile sunt plasate in zonele geografice protejate de jurisdictii ce nu admit influenta jurisdictiilor in care s-a obtinut profitul. Prin implicarea unei alte jurisdictii, apar mai multe bariere legale si financiare in calea organelor de investigatie, atat sub aspectul obtinerii, cat si al conservarii ori valorificarii probei care sa poata fi admisa in instanta. In al doilea rand, sunt inca multe tari care faciliteaza primirea banilor din exterior indiferent de sursa acestora sau a modului de transmitere, bani ce pot intra direct si discret in sistemul bancar conventional, intrucat nu exista nicio obligatie de plata a taxelor, nu exista o dovada a capitalului social, niciun acord de dubla impunere, nicio obligatie de a tine registre contabile, nu exista administratori sau actionari inregistrati, nu se cunosc persoanele care detin puterea de decizie in companie, nu se cunoaste identitatea adevaratului beneficiar, etc. De obicei, proprietarii companiilor nu au resedinta in tarile unde si-au infiintat societatile, aceste persoane fiind reprezentate prin imputerniciti, care primesc dispozitii prin mijloace codificate convenite anterior. Paradisurile fiscale reprezinta una din cele mai comune si utilizate proceduri pentru frauda si evaziune fiscala la nivel international. b) Companiile scoica. In esenta, companiile scoica sunt acelea care exista doar pe hartie. Documentele de infiintare ale companiei pot cuprinde un cont bancar valid si ceva mai mult decat numele sau adresa avocatului sau agentului care se ocupa cu infiintarea companiei, imputernicit si poate cativa actionari. Sunt acele companii care nu au active independente sau operatiuni comerciale proprii si care sunt utilizate de proprietarii acestora pentru a-si desfasura afacerile sau pentru a mentine controlul asupra altor companii. O companie scoica este inregistrata in tara in care este infiintata, dar nu este tranzactionata pe piata de capital si nu opereaza de sine statator. Intrucat companiile scoica nu sunt ilegale, spalatorii de bani, evazionistii si finantatorii terorismului le pot relativ usor converti si utiliza pentru ascunderea provenientei ilicite a veniturilor. Aceste companii sunt usor de infiintat si pot fi conectate cu alte companii scoica din lume. Daca o companie scoica este infiintata intr-o jurisdictie cu o legislatie stricta sub aspectul protejarii secretului bancar, este aproape imposibil sa se identifice adevaratii proprietari sau administratori ai societatii si, de aceea, este imposibil sa se urmareasca fondurile ilicite care sunt returnate catre beneficiarul real. O tehnica folosita cu succes de infractori este infiintarea de companii scoica pentru a le putea vinde actiunile „investitorilor externi”. Acesti „investitori externi” sunt de fapt intermediari folositi de spalatorii de bani. Achizitionarea actiunilor se face cu documentatia legala necesara si banii intra astfel in mod legal in posesia infractorilor. De obicei, infiintarea companiilor scoica se face nu de proprietari, ci de agenti, care selecteaza jurisdictiile ce ofera avantajele unei infiintari rapide, costuri mici de inmatriculare, clauze minime sau care cauta acele zone geografice care faciliteaza aparitia companiilor „pe teava”, locatii unde nu se solicita informatii despre proprietari sau care interzic dezvaluirea unor astfel de informatii. c) Folosirea liber-profesionistilor Avocatii, notarii, contabilii si alti liber-profesionisti realizeaza un numar semnificativ de activitati in sprijinul clientilor lor, organizand si administrandu-le afacerile financiare si comerciale. Inainte de toate, ei acorda asistenta persoanelor fizice si juridice in domenii precum investitiile, infiintari de companii, administrare, management, optimizarea situatiei lor fiscale si alte operatiuni legale. In plus, consultantii legali pregatesc si, daca este necesar, strang documentatia necesara pentru infiintarea de societati comerciale. In multe situatii, pentru beneficii materiale substantiale, astfel de profesionisti pot fi direct implicati in desfasurarea de tipuri specifice de tranzactii financiare, de exemplu, pastrarea fondurilor sau plata pretului de achizitionare sau vanzarea de bunuri imobiliare. Unii din acesti liber-profesionisti ajung sa se specializeze in identificarea unor societati comerciale sau locatii offshore pentru utilizarea lor in scheme de spalare a banilor, producand toata documentatia de specialitate necesara, ce ofera o aparenta de legalitate afacerilor. In esenta, liber-profesionistii folositi ca intermediari detin cunostinte si competente ce pot fi utilizate de infractori pentru transformarea profiturilor ilegale in venituri legale. d) Sistemele alternative de transmitere a banilor Sistemele alternative de transmitere rapida a banilor (SAT) permit ca banii sa circule in jurul lumii fara a utiliza sistemul bancar conventional. SAT poate fi utilizat in scopuri legale si ilegale si poate exista in forme diverse. De obicei sunt pastrate evidente ale tuturor tranzactiilor, dar acestea pot fi facute in dialect, prescurtate sau printr-un limbaj nefamiliar investigatorilor si de aceea poate fi dificil sau imposibil de interpretat. Din motive evidente, SAT este un sistem atractiv si folosit pe scara larga de catre retelele crimei organizate si infractorii periculosi. SAT este utilizat nu numai pentru a spala veniturile obtinute din infractiuni, dar si pentru a evita taxele fiscale si obligatiile vamale. Exista si o ingrijorare la nivel international asupra faptului ca SAT poate fi folosit usor in finantarea terorismului. Se estimeaza faptul ca exista in Europa mii de bancheri SAT, majoritatea apartinand comunitatilor asiatice, iar clientii lor sunt persoane fizice obisnuite si nu infractori. Desi este o afacere discreta, bancherii din economia subterana sunt probabil cunoscuti in cadrul comunitatii si respectati pentru serviciile pe care le ofera in transmiterea banilor care au fost castigati in strainatate catre familiile de acasa, adesea la o rata de schimb mai buna si cu un comision mai scazut decat cel aplicat de banci sau de sistemele oficiale de transmitere rapida de bani. Transferurile de bani sunt, de obicei, folosite de catre persoane care nu pastreaza o relatie traditionala cu banca si care vor sa transfere banii in tara lor de origine, cu minimum de cheltuieli. Aceste transferuri pot fi folosite si de catre spalatorii de bani. Prin intermediul unei retele internationale de agentii localizate peste tot in lume, o persoana poate transfera electronic bani rapid (de obicei, in cca 10 minute), cu incredere, convenabil si la preturi atractive unor alte persoane aflate in una din cele peste 150 de tari. e) Cazinourile si Internetul Un cazino este un club comercial de jocuri care ofera mai multe tipuri de jocuri, de exemplu jocuri mecanice, care solicita monezi sau jetoane pentru a fi activat. Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de catre spalatorii de bani datorita vitezei si naturii intensive a jocurilor cu numerar si datorita faptului ca intr-un numar mare de tari cazinourile furnizeaza clientilor lor o gama larga de servicii financiare. Acestea servicii disponibile la cazinouri sunt similare, in multe cazuri cu cele furnizate de banci si pot include conturi de debit sau credit, facilitati pentru transmiterea sau primirea de fonduri direct de la alte institutii, precum si servicii de schimb valutar si de incasare in numerar a cecurilor. Cazinourile din Romania inca nu aplica servicii formale financiare, dar nu putem exclude ca acestea ar putea fi interesate in serviciile respective intr-o scurta perioada de timp. Riscul spalarii banilor este foarte mare datorita faptului ca Internetul folosit in aceste cluburi ofera accesul usor si aproape universal, elimina contactul fata-in-fata si este extrem de rapid si eficient in eliminarea frontierelor. Exista trei caracteristici ale Internetului care impreuna tind sa agraveze anumite riscuri conventionale de spalare a banilor: - accesul usor prin Internet; - contactul dintre client si institutie este unul depersonalizat; - rapiditatea tranzactiilor electronice. f) Societatile cu titluri nominale si la purtator. Certificatele de actionar sunt documente care dovedesc dreptul de prioritate asupra companiei sau societatii comerciale. In majoritatea tarilor, detinatorul de actiuni este inregistrat si orice transfer de actiuni catre o alta persoana trebuie sa fie inregistrat intr-un registru oficial. Totusi, unele jurisdictii ofera posibilitatea detinerii sau transferului actiunilor intr-o forma “la purtator”. Aceste actiuni la purtator confera drepturi de proprietate asupra companiei mai mult decat detinerea actuala a actiunilor. In cazul acestor actiuni “la purtator” nu exista nici o inregistrare cu privire la actionar si cel care se afla in posesia fizica a certificatului de actionar este proprietarul unei parti corespunzatoare din societatea comerciala. De aceea, este probabil ca adevaratul proprietar al companiei sa nu apara in nici o evidenta a companiilor sau in vreo statistica guvernamentala. Atunci cand identitatea actionarilor nu este inregistrata la emiterea si transferarea unei actiuni, dreptul de proprietate este anonim. Astfel de companii reprezinta mijloace excelente pentru primirea, detinerea si transferul averii in mod anonim, la adapostul controlului financiar sau al organelor judiciare. g) Folosirea organizatiilor non-profit Organizatiile non-profit aduna sute de miliarde de dolari anual de la donatori si distribuie acesti bani -dupa plata costurilor lor administrative- catre beneficiari. Atat cheltuielile lor administrative, cat si cuantumul si necesitatea cheltuielilor beneficiarilor pot fi exagerate si dificil de apreciat utilitatea lor. Folosirea cu rea-credinta a organizatiilor non-profit pentru spalarea banilor si finantarea terorismului este o modalitate frecvent folosita de retelele crimei organizate, de multe ori aceste entitati fiind create special in astfel de scopuri. Mentiune speciala. Am costruit aici un compendiu simplificat cu privire la fenomenul spalarii banilor,astfel incat el sa poata fi invatat la nivelul de cultura generala sau chiar economica.Dar problematica spalarii banilor este atat de vasta,de complexa,acrosand tot mai multe elemente stiintifice colaterale,incat nu incap intr-un volum distinct. In urma cu 3 ani eu am scris un astfel de manual,periculos prin detaliile lui,astfel ca el poate fi folosit de insasi traficantii, contrabandistii si,mai ales , teroristii tocmai pentru a invata totul despre cum sa-si spele proprii bani,propriile afaceri necurate. Iar acest manual intitulat „Spalarea banilor si terorismul”, la indemnul Editurii Academiei si cu acordul meu , a fost predat pe cai diplomatice la 16 persoane de mare prestigiu si probitate(unul aflandu-se si in Romania) si care se ocupa de fenomenul spalarii banilor pe plan mondial. 09.08.2012 C.M.Dragan

ECONOMIA NEOBSERVATA

Prof.univ.dr.C.M.Dragan: Abordarea exhaustivitatii. Cunoasterea economica este foarte complexa, sunt necesare date multiple, exacte, pasibile de cercetare in dinamica si, de aici, determinarea prognozelor pe termen mediu si lung , pentru ca o eficienta minimala in procesul decizional al dezvoltarii insemneaza determinarea si asigurarea conditiilor pentru echilibrarea cheltuielilor cu resursele,a promisiunilor cu posibilitatile , a importurilor cu exporturile. Nimic nu merge de la sine,dar economia unei tari,iar pentru a sti ce obiective trebuie sa atace organele de decizie este necesar sa aiba la dispozitie cele mai bogate informatii. O atentie speciala in cadrul procesului de elaborare a PIB din Romania este acordata estimarilor de economie neobservata, includerea lor oferind un plus de calitate si exhaustivitate conturilor nationale. Contabilitatea nationala recunoaste ca „Contabilitatea este matematica societatii omenesti” dar mai are in vedere si faptul ca ea trebuie perfectionata si si armonizata permanent precum sunt cerintele sociale intr-o anume etapa ,tinand astfel pasul cu tot ceea ce apare nou ca performanta,dar si ca frana, sau „smecherie”,sau tendinta de deraiere ascunsa a bunului mers al lucrurilor. Si uite asa a aparut necesitatea introducerii unui al 5-lea cont,paracontabil, in Sistemul conturilor nationale si anume “Contul ECONOMIA NEOBSERVATA” , in care se colecteaza elementele de productie,venituri si cheltuieli, intrari si iesiri ce ocolesc orice sistem contabil si se cunosc sub diferite nume vulgare cum ar fi:munca la negru,economia subterana,economia gri, evaziunea,contrabanda si inca altele.Aici se adauga si “economia neobservata legala”formata din productia casnica: confectionarea in casa a unor elemente gospodaresti,cresterea si consumul de pasari,legume si zarzavaturi,repararea case sau unui gard cu forte si material proprii ,etc. tot mai dezvoltate intr-o economie saraca. Toate acestea intra in component elementelor PIB si ale altor indicatori,determinate prin observatii statistice, corelatii cu sistemele legale,activitati sau centre zonale supuse observatiilor statistice , diverse alte metode specific corelatiilor economice de mare finite. Manualul OCDE - editia 2002 - privind masurarea economiei neobservate, elaborat in stransa conexiune cu SCN 93, se refera la urmatoarele arii problematice: (a)- productia subterana - ce evita fiscalitatea sau anumite reglementari legale, (b)- productia ilegala - interzisa prin lege, (c)-productia sectorului informal din cadrul gospodariilor populatiei , (d)- productia gospodariilor pentru consum final propriu. Manualul contine sugestii de abordare a estimarilor pentru fiecare arie in parte, urmarite in conturile nationale romanesti. Pentru identificarea economiei neobservate in Romania se recurge la clasificarea intregii economii in doua sectoare: formal si informal. Metoda folosita de INS a fost imbunatatita an de an in functie de noile surse de date existente, iar din anul 1996 exista o stabilitate a surselor de date, metodologia fiind aceeasi si asigurand comparabilitatea datelor. Pentru sectorul formal se are in vedere abordarea subraportarii utilizarii fortei de munca, precum si a evaziunii fiscale de catre societatile nefinanciare, cu impact in subraportarea valorii adaugate brute. Munca la negru. Evaluarea fortei de munca neinregistrate - "munca la negru" - reprezinta cea mai importanta parte a economiei neobservate. Metoda folosita se bazeaza pe compararea cererii si ofertei de munca cu scopul de a identifica persoanele care realizeaza o activitate legala intr-o unitate din sectorul formal, dar nu sunt declarate autoritatilor. Estimarea ofertei de forta de munca foloseste datele din AMIGO si alte surse administrative privind participarea populatiei pe piata muncii. Ancheta ofera informatii despre numarul de persoane care au declarat ca au desfasurat o activitate platita in perioada de referinta. Estimarea ofertei de forta de munca se realizeaza pe ramuri omogene de activitate, la nivel de doua cifre CAEN, fara agricultura si administratie publica. Productia agricola se calculeaza in conturile nationale, folosind date cantitative, iar pentru administratia publica se aplica ipoteza conform careia unitatile apartinand acestui sector nu subevalueaza activitatea depusa. Ancheta structurala anuala este sursa de date pentru cererea de forta de munca. Astfel, se utilizeaza datele privind numarul mediu de angajati, pe activitati omogene, la nivel de 4 cifre CAEN.,treptele de calificare si implicit de salarizare,obligatiile financiare conexe,etc. Diferenta dintre numarul persoanelor care au declarat ca muncesc intr-o intreprindere si numarul persoanelor declarate angajate de intreprinderi reprezinta "munca la negru". Munca la negru este evaluata cu aceleasi componente ale situatiei legale: salarii brute medii, contributii la asigurari sociale etc. Consumul intermediar este determinat folosind aceeasi pondere in productie ca cea obtinuta de intreprinderile mici pentru respectivele ramuri de activitate. Evaziunea. In conturile nationale romanesti se fac si estimari privind evaziunea de la plata taxei pe valoarea adaugata. Evaziunea fiscala se obtine ca diferenta intre TVA teoretica si cea incasata la bugetul de stat. TVA teoretica este estimata cu ajutorul elementelor de consum intermediar, consum final al gospodariilor populatiei, consum final al administratiei publice si private si FBCF, pe baza cotelor de TVA pe produse, stabilite prin lege. Aceasta frauda fiscala este inclusa in valoarea productiei, precum si in valoarea adaugata bruta pentru fiecare ramura corespunzatoare. In ceea ce priveste sectorul informal, estimarea economiei neobservate se realizeaza pentru toate activitatile realizate de asociatiile familiale si lucratorii pe cont propriu. Informatiile despre aceste activitati provin de la MFP. Estimarea nu este pur de subraportare, pentru ca metoda contine, de asemenea, si o problema de neinregistrare si de lipsa a anchetelor statistice pe acest segment al economiei. Pe baza datelor din ancheta fortei de munca se estimeaza numarul de persoane care lucreaza in asociatii familiale si al intreprinzatorilor individuali/liber-profesionisti. Realizarea estimarilor se face pe principiul conform caruia veniturile persoanelor nesalariate nu pot fi mai mici decat media castigurilor realizate de angajatii din unitatile mici cu acelasi domeniu de activitate. Declaratiile de venit ale asociatiilor familiale si lucratorilor pe cont propriu, depuse la MFP, sunt comparate si ajustate cu valoarea acestor calcule. Astfel, sunt ajustate veniturile, evaziunea fiscala a unitatilor inregistrate in sectorul informal fiind total eliminata. O alta categorie importanta a economiei neobservate o reprezinta activitatea realizata de unitatile neinregistrate din sectorul informal. In aceasta categorie intra: croitorii, mecanicii auto, coaforii, zugravii, instalatorii, profesorii care predau lectii particulare, persoane care inchiriaza casa in timpul vacantei etc. Pentru astfel de activitati se realizeaza evaluari distincte, folosindu-se ipoteze specifice si surse de date disponibile din sistemul statistic, pentru urmatoarele ramuri de activitate: hoteluri, constructii, educatie. Ati auzit de “Economia ascunsa"?Stiti ce reprezinta ea? Hai sa incerc sa va dau cativa parametri orientativi pentru a va forma o anume imagine: Economia ascunsa reprezintă activităţile produse legal, dar care sunt ascunse intenţionat autorităţilor publice pentru diferite motive cum ar fi: - neplata contribuţiilor la asigurările sociale(c.a.s.;c.a.s.s.;fond somaj,de accidente,etc); - evitarea procedurilor administrative, cum ar fi completarea formularelor statistice sau a altor acte administrative. Economia ascunsă. este formată din: (a). toate activităţile ascunse intenţionat cu scopul reducerii costurilor de producţie, nerespectând standardele administrative (''ascunsă'' din punct de vedere economic); (b). activităţile necuprinse în conturi datorită deficienţei în sistemul statistic (''ascunsă'' din punct de vedere statistic). Si totusi ea se calculeaza si se include in PIB ! Sa recapitulam acum lucrurile: Termeni precum ‘economie subterana’, ‘economie paralela’, ‘economie informala’, ‘economie neagra’ sau ‘gri’ sunt deseori intalniti, dar fara a avea un corespondent exact,desi exista si vin ca tavalugul peste noi.(pentru intelegere,eu o voi numi generic „economia subterana”). In mare, este vorba despre economia nefiscalizata, despre companiile sau persoanele fizice care nu-si platesc, decat partial sau chiar deloc, impozitele. Sau, cu alte cuvinte, evaziunea fiscala. O parte din aceata evaziune este realizata prin munca la negru, fara forme legale si, implicit, fara a se plati toate taxele. O forma mai pregnanta este cea a realizarii si distribuirii de produse care nu au fost aprobate de autoritatile unui stat, cum ar fi contrabanda cu tigari sau cu materiale de constructii, etc. Practic, in primul caz, am putea spune ca produsele realizate sau distribuite sunt legale, doar ca nu sunt platite taxele pentru ele. In al doilea caz, produsele nu sunt nici legale si, implicit, nu se plateste nici taxe pentru ele. Iar termenul de economie subterana inglobeaza ambele categorii. In Romania, economia subterana are o pondere procentuala de 37,1% din PIB. Acest nivel plaseaza tara noastra pe locul doi in Uniunea Europeana. Dupa cum era de asteptat, campioni absoluti sunt bulgari, unde ponderea este de 40%. Dupa Romania si Bulgaria, urmeaza statele baltice. Practic, in prima jumatate a clasamentului se afla preponderent fostele state comuniste,Ungaria ocupand cea mai buna pozitie cu 26% din PIB. La polul opus, cea mai redusa pondere a economiei negre este in Austria cu 8,7% si Luxemburg cu 8,8% (date sem.I/2012). Cu toate acestea ,tarile vest-europene dezvoltate ocupa primele locuri dupa valoarea absoluta in bani a economiei lor subterane subterane,in timp ce Romania este pe la jumatatea clasamentului (in bani, economia neagra din Romania ocupa locul 12 in blocul comunitar), aceasta situatie fiind un fapt normal, deoarece procentajul Romaniei se raporteaza la un PIB mai redus, in comparatie cu Germania sau Franta. Deci, asa dupa cum am precizat anterior, economia ilegala are o pondere in PIB de 37,1% in Romania. In termeni reali , pe baza datelor efective acest procent echivaleaza la nivelul anului 2010 cu 45 miliarde euro ! Ca o comparatie, veniturile bugetului de stat pentru anul 2011 sunt estimate la 180,5 miliarde de lei, ceea ce inseamna 44 de miliarde de euro. Una peste alta,economia subterana in acest moment are o valoare egala(ba chiar mai mica) cu totalul veniturilor bugetului de stat. Eu nu cred ca noi romanii suntem cei mai hoti dintre hotii lumii; dar este absolut cert ca in” Directiile judetene ale finantelor publice si controlului financiar de stat”si Administratiile financiare,in care lucreaza peste 100.000 mii de bugetari,este cel mai crancen analfabetism din lume.Ei habar n-au despre control,despre controlul contabil,despre controlul fiscal al operatorilor economici (sa zicem ca pe institutiile publice le „viziteaza”Curtea de conturi”),despre contabilitatea de angajament.Iau 2.020 lei salariu mediu net (plus numeroase sporuri,premii,indemnizatii),au trecut pe langa vre-o scoala,ori s-au „calificat la locul de munca”si colecteaza impozite.Si nici pe alea cum trebuie,de vreme ce statisticele internationale mentioneaza ca in Romania nu se colecteaza decat cel mult doua treimi din datoriile fiscale la bugetul de stat. Despre control ,nimic! Aici ramane ca in padure: „nimeni nu stie nimic”! In mod normal,in statele avansate,procentul este tinut in frau,intre 10% si 15% cu tendinte lente de coborare. Exista insa si o exceptie, Italia,unde economia subterana, incluzand munca la negru,activitatea mafiei si inchirierea de proprietati fara plata taxelor, a fost ,anul trecut,de 35% din PIB (din PIB-ul Italiei),iar asta,in cifre seci,insemneaza 540 miliarde euro,cat economiile Romaniei,Ungariei,Finlandei si Portugaliei la un loc.Numai ca lor le-a mai ramas la vedere 1.003 miliarde euro. Ati inteles acum ca PIB-ul nostru este cam de 120 miliarde euro anual din care 25%-35%,nu se incaseaza niciodata. In schimb,dupa spusele politicienilor de carton-bordura, ne-am hotarat sa ajungem din urma statele avansate ale Europei!? 18.07.’12 - Supervizare stiintifica:”Clubul de la Buzau-Clubul Oamenilor Liberi”